Despre bunici si parinti

It takes a village to raise a child este un vechi proverb african care înseamnă ca este nevoie de un întreg sistem de persoane și instituții pentru a creste un copil, începând cu părinti, bunici grădinițe, școli. La asta se adaugă diverse centre de activități, de joaca, de sport că doar trăim in epoca parentingului modern. In aceasta epoca, copilului nu i se mai permite sa stea toata ziua cu ochii tinta la desene animate pana ajunge sa poarte dioptrii de -10, ceea ce inseamna ca parintii si-au asumat un alt rol, vital in viata copilului modern, si anume de a face taximetrie prin traficul urban si de a descoperi diverse trucuri de intins cele 24 de ore astfel incat printul sa aiba timp si de somn, si de joaca, si de pian, si de inot, si de lectii, si de gradinita….si daca se poate, sa aiba si parintii timp sa prinda macar 6 ore de somn ca a doua zi o iau de la capat.

Cateodata, se poate si e chiar usor, alta data te trezesti ca pe domnul il doare o unghiuta si nu doreste sa se desprinda de urs si sa mearga la gradinita ceea ce iti da tot feng shuiul peste cap ca na, pe langa toate astea, parintii mai sunt obligati sa se prezinte la post ca sa isi poata permite sa faca taximetrie cu plodul pe la toate alea.

Aici intervin bunicii. Daca nu-i ai…fa-ti rost de o pereche, sau macar de unul care sa aiba rabdare si sa fie disponibil on call. Relatia copiilor cu bunicii este vitala, la fel cum implicarea bunicilor in cresterea copiilor ii ofera parintelui timp pentru propria persoana fara sa se simta vinovat ca isi neglijeaza ordasla. In acest fel copilul e fericit pentru ca are cine sa il rasfete iar parintele isi poate vedea de viata lui, poate de viata de cuplu, poate un hobby sau o ora in plus de somn.

Cum nu toate ciorile sunt negre, nici toti bunicii nu sunt la fel. Sunt niste reguli pe care un bunic ar trebui sa le respecte astfel incat trio-ul parinte – copil – bunic sa functioneze.

  1. Sa nu schimbe regulile dar sa faca altele fun!

Regulile sunt stabilite de parinti la inceput iar mai tarziu de parinti impreuna cu copiii, cand acestia sunt suficient de mari incat sa inteleaga de ce e nevoie de reguli. Un copil, mai ales daca ai in dotare un taur cu personalitate a carui prim cuvant a fost NU, are nevoie de un sistem clar si stabil de reguli. Daca a invatat sa accepte regulile din familie si vine bunica/bunicul sa le schimbe, va fi bulversat si va fi tentat sa aleaga ce ii convine lui cand ii convine. Astfel te trezesti cu replici pe la nici 4 -5 ani de genul, „Eu nu fac. Nu-mi place. Bunica ma lasa sa nu fac!”. Este foarte greu sa explici unui copil mic de ce e bine sa faca si de ce a gresit bunica. Te-ai lupta impotriva naturii umane care alege intodeauna ce e mai bine. Pe de alta parte, viata cu bunicii trebuie sa fie vacanta. Fara sa trecem dintr-o extrema in alta, bunicii ar trebui sa ii permita copilului una alta, in limitele bunului simt si fara sa incalce reguli sociale. Orice om, cu atat mai mult un copil, are nevoie de vacanta, de o perioada temporara de libertate si reincarcare cu energie, accentul fiind puternic pe temporara. Asadar, daca nu sunt schimbate niste reguli fundamentale, daca nu sunt incalcate reguli sociale de baza, sau nu se exagereaza si daca aceasta vacanta nu dureaza mai mult de 2 -3 saptamani, lipsa regulilor la bunici duce la un copil fericit si incarcat cu energie care va merge acolo cu drag.

  1. Sa inteleaga ca un copil face si altceva in afara de a manca.

De cele mai multe ori bunicii, cel putin generatia parintilor nostri, schimba regulile mesei, si acolo s-a cam rupt filmul. Ei stiu un lucru, copilul trebuie sa manance. Copilul e slab, cine stie cat si ce ii dau aia sa manance la gradinita. Lasa ca ii dau eu. Nu vrea sa manance? Ce, e dupa el? Lasa mama ca il indop eu la desene animate sau cu un telefon in brate la masa, sa vezi cum mananca, si ciorba si felu doi si desert. Asta e posibil sa vina dintr-o privare de alimente din epoca comunista sau dintr-un model de educatie arhaic dar rezultatul e acelasi: un copil sanatos e ala care infuleca tot din farfurie, mai cere o portie si dupa vrea si desert. Ce conteaza ce zic pediatrii despre greutatea ideala la copii, despre ce alimente sa le dam etc. Lasa-l sa manance cat si ce vrea el.

  1. Sa nu judece.

Daca ceva nu merge bine, intodeauna e vina parintilor. A racit copilu? Ei…e vina voastra ca nu l-ati imbracat. Degeaba le explici ca sunt virusi, ca nu raceste de la frig, ca orice om pe lumea asta, chiar si un bebelus de 1 ora, stie cand ii e prea frig sau prea cald. Nu mama, imbraca-l, pune-i caciula, pune-i fular ca de aia raceste. Numa la voi acolo sunt virusi, la noi nu. Ei stiu ca se raceste de la frig si punct. Nu vor accepta niciodata altceva nici daca li se spune asta de catre 10 pediatrii. Cand copilul lui sufera din orice natura, un parinte isi va face intodeauna procese de constiinta ca poate a gresit cu ceva. Ultimul lucru de care are nevoie in momentul ala este sa auda vreun bunic reporsand ca e vina lui.

  1. Sa astepte sa i se ceara ajutorul fara sa insiste si fara sa fie intrusiv.

Sunt momente in care stii ca daca vrei sa faci un lucru bine, trebuie sa il faci singur. La fel cum sunt momente in care nu mai poti si strigi dupa ajutor. Sunt momente in care o a doua persoana, adica prezenta unui bunic/bunica incurca si face mai mult rau decat bine. Sunt momente in care nici tu nu intelegi ce se intampla acolo, cu atat mai mult, nu esti in stare sa le dai si indicatii bunicilor despre cum vrei sa te ajute. Bunicii nu locuiesc cu tine in casa, nu stiu ordinea lucrurilor si e un stres in plus sa le explici unde si ce trebuie sa faca. Pe de alta parte, sa ai un bunic disponibil si sa poti sa pui mana pe telefon la orice ora sa ii ceri ajutorul este mana cereasca si ii vei fi vesnic recunoscatoare chiar daca a fost nevoie de ajutorul lui o data pe an dar a fost acolo cand ai avut nevoie de el.

  1. Sa se retraga cand intervin parintii in educatia copilului.

Exceptand situatiile in care parintele nu este in stare sa aiba grija de copil sau situatiile in care vorbim de violenta asupra copiilor sau alte probleme, responsabilitatea educatiei unui copil o are parintele, nu bunicul. Bunicul vine in completare si poate sa fie parte din sistemul de suport al copilului. N-a suferit nimeni de prea multa dragoste. Daca este parintele prin preajma, el e singurul care controleaza si corecteaza, daca este nevoie, comportamentul copilului.

 

  1. Sa inteleaga ca unele reguli de crestere a copiilor s-au schimbat fata de ce stiau ei cand aveau copii in ingrijire.

Auzi frecvent din partea bunicilor replici de genul „ce stiti voi? Eu am crescut 3 copiii si am facut si serviciu. V-am mai tras si cate o palma la fund dar uite ce mari v-ati facut.”  Poate, ne-am facut mari, dar sunt adulti care au probleme de incredere in sine, de respectare a autoritatii, de atasament fata de partener etc. Astea nu se vad decat la varsta adulta si nici un bunic nu va intelege ca toate astea provin din educatia pe care adultul respectiv a primit-o in copilarie. Acum, la varsta bunicitiei, tot ce mai pot face este sa inteleaga ca s-au facut studii si ca abuzul verbal sau fizic asupra copiilor duce la probleme mari la varsta adulta. Se spune ca exista parinti care nu isi iubesc copiii dar nu exista bunici care sa nu isi iubeasca nepotii. Dragostea in epoca parentingului modern se manifesta altfel, fara palme, fara „unde da mama creste”, fara lasa ca e mic si nu intelege etc.

  1. Sa isi iubeasca nepotii si sa se joace cu ei.

Nimic nu e mai frumos pe lumea asta decat sa vezi copiii zglobii alergand prin parc cu vreun bunic atletic care se chinuie sa se tina dupa ei. Atasamentul lor este incredibil. Copiii percep bunicii ca pe o oaza de libertate, momente in care nu exista reguli atat de stricte, in care mama / tata nu sunt prin preajma si in care se pot manifesta cum doresc. Asta si trebuie sa fie timpul petrecut cu bunicii. De aia se si cheama, vacanta la bunici. Poate ca vor uita multe lucruri pe care le fac parintii pentru ei, dar nici un copil nu va uita timpul petrecut si joaca sau povestile unui bunic.

 

  1. Sa accepte ca un copil va plange si va face crize.

Ultimul lucru de care ai nevoie in momentele unui tantrum sanatos al vreunui tanc de 2 – 4 ani este sa vina altcineva sa ii zica tot felul de lucruri, de cele mai multe ori in contradictie cu ce ii zici tu. Bunicii trebuie sa inteleaga ca copiii plang din varii motive si in momente in care nu ti-ai dori sa planga. Ala micu are un tantrum in vizita la cineva sau prin magazine? Oferitul de bomboane ca sa nu mai planga, o palma la fund, replici „nu-i frumos sa plangi, esti baiat, baietii nu plang”, nu doar ca nu ajuta cu nimic dar inrautatesc grav situatia. In plus in momentul ala e posibil ca parintele sa foloseasca acel moment pentru un moment de educatie pe termen lung nu doar sa calmeze copilul cu o bomboana sau o jucarie. Bunicii nu inteleg tantrumurile si motivele pentru care un copil le face. Nu are sens sa i le explici ca ar insemna sa incerci sa le schimbi acum, la 60 de ani, o perceptie asupra educatiei pe care au avut-o toata viata. Dar, pot sa faca un efort sa inteleaga si sa accepte ca tantrumurile exista, sunt normale si ce e mai important trebuie sa se retraga daca sunt parintii acolo.

  1. Sa comunice cu parintii.

Atata timp cat copilul e la bunici, fara parinti, ei sunt responsabili pentru ce se intampla cu el. Asta nu inseamna ca trebuie sa mergem pe principiul ce se intampla la noi, ramane la noi. Un parinte trebuie sa stie intodeauna ce se intampla cu copilul lui chiar daca nu e prezent si o comunicare buna cu bunicii este vitala. Poate sunt lucruri pe care bunicul care nu petrece atat de mult timp cu copilul nu le stie, poate sunt lucruri pe care copilul le face doar atunci cand nu e parintele de fata. Totul se rezolva daca ambele parti vorbesc intr ele.

  1. Sa aiba grija de ei si sa isi pastreze sanatatea!

Poate ar fi trebuit sa încep cu asta. Un copil te solicita foarte mult atât fizic cât și psihic. Asa ca o stare de sanatate buna a bunicilor e vitala pentru a le putea face fata. Mai mult decat atat, toti copiii isi doresc sa aiba bunici in viata lor cat mai mult timp asa ca, dragi bunici, aveti grija de voi ca sa va puteti bucura de nepoți.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.