10 luni and counting!

Au trecut 10 luni de când suntem în formulă de 4. Juniorul e din ce în ce mai activ, patrulează prin casă și își dorește foarte mult să facă parte din liga copiilor mai mari. Asta înseamnă că orice e mic, se desprinde, e metalic, e jegos sau ascuțit trebuie neapărat testat și gustat până când cineva din casă îndrăznește să i-l smulgă dintre dinți. Lego-urile mici din seria Lego City sau Juniors sau cheile de la ușa sunt cele mai gustoase jucării iar cutiile goale de energizant sau șervețelele sunt cele mai tari jucării de dentiție.

10 luni…10 reguli esențiale de supraviețuire armonioasă:

 

  1. Standarde joase

Știți pozele alea drăguțe cu familii fericite în care frații mai mari zâmbesc duios unor bebeluși liniștiți și drăgălași? Sunt perfecte pentru o reclamă la scutece de bebeluși sau la detergent de vase. Realitatea e haotică și zgomotoasă. Un copil de 4 ani nu are cum și ce să se joace un un țânc târâtor și care îi bagă toate jucăriile în gură. Nu știe cum. Dacă îl tolerează și nu iese cu păruială…asta înseamnă o zi bună. Dacă, din întâmplare, îl mai mângâie puțin sau îi da un pupic, asta deja e dragoste supremă. Nu mai mult de 1 minut și …mai răruț că-i mai drăguț.

 

  1. Spațiu personal

Stai și tu că omu tolănit în pat la desene animate sau încerci să potriveșți niște piese mici de lego și vine unu să lase bale și să le molfăie. În lumea adultior asta ar fi similar cu o situație d-aia în care muncești 3 zile la un ppt și vine șefu în 30 de secunde și o face harcea parcea…așa….pentru că poate! Nu-ti vine să-i tragi una de să-i sune apa în cap? Dar na, suntem adulți responsabili, drăguț ar fi să ne batem curtea școlii, nu în clasa. Ăștia mici încă nu au astfel de concepte. Vine unu și îi deranjează….jap. Sigur că e de datoria părinților să îl tempereze pe ăla mare…dar corect ar fi să îi dea dreptate. E spațiul lui personal invadat.

  1. Doar pentru că e mai mic nu înseamnă că are întotdeauna dreptate.

Sigur că la 10 luni un bebeluș e în faza de papa-caca-nani. Strică, trage, molfăie, urlă…. Aia e! Asta nu înseamnă că cel mai mare trebuie să cedeze întodeauna, să îi dea toate jucăriile și să se dea la o parte doar pentru că asta e mai mic. Ce vină are el că s-a născut primul? De ce nevoile lui de prim născut brusc nu mai sunt la fel de importante din cauza fratelui mai mic? Fratele mai mare nu trebuie să îi cedeze toate jucariile, nu trebuie să împartă tot. Are dreptul să aiba niste jucarii doar ale lui. L-am facut să înțeleagă că e ok să aiba niște jucarii doar ale lui dar, celelalte ar fi drăguț să le împartă atâta vreme cât în momentul ăla nu se joacă cu ele, cu promisiunea că orice strică Stefan va fi înlocuit. Oricum Stefan le ia 5 minute și apoi iși pierde interesul, atâta vreme cat nu sunt periculoase sau jegoase 🙂

  1. Legea junglei

Când s-a născut Ștefan, Adi a revenit la pampers și cerea în brațe. N-a stat în brațe în viață lui dar brusc drumul de la grădi până acasă a devenit prea lung și prea obositor. Cu cât primea asta mic mai multă atenție, cu atât țipă ăla mare mai tare. Am ales să îi excplic că în momentul asta trebuie să mă ocup de Ștefan dar în X minute termin și revenim la joacă. Asta s-a putut prin renunțare la alăptat. Am ales să îi explic care sunt nevoile unui bebeluș, și uneori, să întârzii îndeplinirea lor doar pentru a nu ne întrerupe dintr-o activitate. Frustrarea nu are cum să ducă la o bună înțelegere între frați.

  1. Activități în 3 sau 4

Sigur că e imposibil că un bebeluș și un copil de 4 ani să facă aceleași chestii. Dar, oriunde mergem, Ștefan e cu noi. Nu deranjează, stă cuminte în sistem de purtare și noi ne facem treaba. Atâta vreme cât Adi nu a perceput apariția bebelușului că pe un impediment în a face activitățile noastre preferate, eu zic că suntem ok.

 

 

  1. Activități în 2

Uneori, e nevoie să își aducă aminte cum era când nu îl aveam pe Ștefan, să restabilim o legătură. De câte ori e posibil, fără să frustram bebelușul, mergem la diverse ateliere de copii mari, fără Ștefan.

  1. Timp personal

Fiecare are nevoie de un spațiu personal dar și de un timp personal. Mi-a zis odată că el vrea să mănânce în liniște, fără Ștefan, fără gălăgie, fără agitație. Corect! Și eu aș vrea asta J. Avem avantajul că în 4 camere ne putem extinde astfel încât să nu ne călcăm în picioare unii pe alțîi.

  1. Rutină zilnică și program cât de cât fix

Zilele curg mai mult sau mai puțîn la fel și asta ne ajută să ne organizăm. Știm că în timpul zilei Adi este la grădi așa că bebelușul primește toată atenția iar seara, se schimbă balanță. Ora de culcare e diferită astfel încât să avem si timp în 4 și timp petrecut doar cu copilul mai mare. Adi știe că în prima parte a serii suntem ocupați cu Ștefan pentru că el trebuie să doarmă iar apoi…the floor is his!

  1. Organizare și mulți tasking.

Dacă n-ai fost multitasking….hell….devii acum! Bei cafeaua în timp ce faci laptele pentru bebeluș și îi explicit copilului mai mare cum se cicatrizează pielea și ce-s alea trombocite….și asta în timp ce obiectivul tău este să îl faci pe ăla să îți spună ce vrea să mănânce că să poți în paralel pregăti ceva de mâncare. Organizarea e mama supraviețuirii. Ești mort dacă nu te organizezi!

  1. Dragoste necondiționată

Poate ar fi trebuit să încep cu asta…. Indiferent care urlă, țipă, lovește izbește…Soluția e aceeași. îi iei în brațe și îi faci să înțeleagă că e ok. Casă e un spațiu liber, în care se pot manifestă atâta vreme cât nu se lovesc între ei. Pot să își verse frustrări și nervi, nu se va întâmplă nimic.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.