Blog

Vacuta Lola

Adi, trezit la 6 și după un drum întins de Moldova de 6 ore, aruncă cu lego-uri prin casa!

– Adi, să știi că sunt supărată pe tine!

– Bine!

Cum să … vacanță de familie liniștită!

Ca toți oamenii care trăiesc și învață, am sintetizat și noi câteva lucruri esențiale pe care să le ținem minte pentru următoarele vacanțe în 4.

  1. Copiii mici și mari nu au nici o plăcere în a sta la restaurant să aștepte mâncarea!

….și ca să nu ne mințim…nici adulții n-au dar ăia uită de așteptare cu o bere și o vorbă. So….pentru liniștea sufletească și mai ales auditivă a celorlalți clienți ai restaurantului, încercați să evitați mesele prin oraș în vacanțe dacă aveți copii sub 4 ani! O pensiune cu bucătărie și mâncare de acasă sau de la restaurant în caserole mâncată în mijlocul patului la desene animate e cea bună opțiune pentru copii.

Sport extrem în 4 sau vacanță de familie la mare!

Sunt multe sporturi extreme pe care le poate practica un om în viață dar noi am ales să plecăm o săptămână într-o vacanță de familie în 4! Mare, soare … trafic aglomerat …lipsă locuri de parcare … d-ale litoralului românesc! Și, ca să fie și mai interesant ne-am gândit că este o idee excelentă să legam vacanța de o alta vacanță a copiilor, 3 săptămâni singuri la bunici.

10 luni and counting!

Au trecut 10 luni de când suntem în formulă de 4. Juniorul e din ce în ce mai activ, patrulează prin casă și își dorește foarte mult să facă parte din liga copiilor mai mari. Asta înseamnă că orice e mic, se desprinde, e metalic, e jegos sau ascuțit trebuie neapărat testat și gustat până când cineva din casă îndrăznește să i-l smulgă dintre dinți. Lego-urile mici din seria Lego City sau Juniors sau cheile de la ușa sunt cele mai gustoase jucării iar cutiile goale de energizant sau șervețelele sunt cele mai tari jucării de dentiție.

10 luni…10 reguli esențiale de supraviețuire armonioasă:

De ce altii au și eu nu!!!!

În mall ca ….  mamele cu băieții, ieșim la o porție de piure cu pui și un suc înainte să ne eternizam în Gymboland. Mâncase când am plecat de acasa dar i-am zis ca eu vreau să mănânc ceva și mă poate aștepta la joaca dacă dorește. A strigat tare și foarte serios că….el nu a mâncat niciodată, niciodată, niciodată, că trebuie să îi dau și lui mâncare!! Siiigur pui….hai baga mare aici pana nu vin aștia de la protecția copilului să verifice daca te țin flămând! Ne-am așezat civilizat turceste pe canapea și am început să mâncam.

Deodată, fără nici o legatură nu nimic …avem…această conversație:

Faith in humanity …restored!

Plecăm de la grădiniță cu intenția de a merge în parc. Mami este echipată business as usual: un rucsac plin cu lucruri esențiale pentru o ieșire în parc cu doi copii (apă, pampers, lapte, crontonele pentru bebeluș, crontonele pentru copil mai mare, banane, mâncare pentru cină), un bebeluș în sistem de purtare,  o bicicletă într-o mâna, un ied săltăreț de 4 ani în cealaltă și un pahar de ciocolată într-o a treia mâna. Poate că nu știați dar, la al doilea copil, îți mai crește o mâna…din păcate trade off-ul este o juma’ de creier pierdut, dar asta e o altă discuție. 

Corect!

– Adi, gata cu Skittles, mama. Mananci de dimineata incontinuu. Nu putem sa mancam o punga intreaga ca ne doare burtica.

– Pai nu, nu mananc punga. Doar Skittles!!

Parinti si modele

Într-o jumătate de ora de stat în parc cu un copil reușești să obsevi cel puțin vreo 5 tipuri de părinți și modele de educație care, mai târziu, duc la tipuri de adulți mai mult sau mai puțin adaptabili la viața cotidiană.

  1. Părinți vultur

Cald, soare, frumos…loc de joacă în parc cu tubulaturi mari și multe și interconectate și topogane în spirală, tot cu tuburi. O fetiță de vreo 7 -8 ani intră veselă într-unul dintre tuburi, cel mai mic, în timp ce mama ei de jos deja s-a panicat că nu o mai vede. O strigă și fetița nu îi răspunde…evident că nu îi răspunde, nu mai e acolo…a înaintat într-un alt tub și a coborât pe un topogan. NU o aude pe mama ei. Panicată, mama o vede și o smucește de mâna strigând la ea “ Plecăm acasă dacă nu îmi răspunzi când te strig. Vreau să te văd în permanentă”.

Despre limite si comportament

Pe vremea copilăriei noastre, regula era următoarea: faci cum spun eu sau ți-o iei! Nu conta că tu habar n-ai ce e aia, de ce contează atât de mult pentru adulți sau ce se întâmplă dacă nu faci. Știai un singur lucru: dacă nu faci, nu e de bine. Ca să nu mai vorbim că nu îndrăzneai să spui vreodată nu fac pentru că nu vreau!

Separator image