Ritual de seara

Copiii si somnul sunt doua notiuni complet incompatibile. Mai intai este insomnia din ultimul trimestru de sarcina. Nu vreti sa stiti cate filme se pot vedea de pe la 3 dimineata pana pe la 7 – 8 cand in sfarsit revine somnul de frumusete. Apoi urmeaza etapele colici, gaze, dinti. Apoi te trezesti cu un toddler caruia 2 noaptea i se pare un moment perfect de jucat cu masinute. Urmeaza gradinita si avalansa de muci si febra si uite asa, te trezesti cu un plod adolescent pe care nu-l poti trezi sa-l trimiti la teza.

Acum avem un ritual de culcare extrem de bine stabilit in vreo 6 pasi, care incepe pe la 20:30 si se termina pe la 22:30:

Pasul 1: In zilele in care nu trebuie sa faca baie, procesul incepe de pe la 20:30 cu punem ceasu, in juma de ora mergem la nani. Cand suna ceasul se da snooze maxim o data, 10 minute. In acele 10 minute ne jucam dar ceva care nu presupune sarit in pat, exersatul unui numar de echilibristica pe canapea cu aterizare in cap sau proba de alergat titirez prin casa.

Pasul 2: Urmeaza a doua etapa de negociere: spalat, dezbracat in pijamale singur, probleme serioase pentru un copil de patru ani care reuseste cumva sa vanda abilitati de supravietuire pe skittles si ursuleti. Recunosc ca, fara sa exagerez, ii si incurajez abilitatile lui de negociere, mi se par utile in viata.

Pasul 3: Citim o poveste….sau 10 daca sunt povestioare mici de o pagina. De pe la 1 an jumate pana pe la 2 am citit aceleasi 2 paragrafe din Scufita Rosie de vreo 50 ori pe seara, in fiecare seara, de le putea recita si daca ma trezeai la 3 dimineata in mijlocul unui cutremur de gradul 7. Nu, nu e autist, l-am urmarit, are doar fixuri. Nu puteam nici gand sa trec mai departe de primele doua paragrafe doar pentru ca unul din ele se termina cu „ si alerga de colo colo”. Acest „colo colo” provoca o isterie de rasete si chicoteli in pat si trebuia recitit la nesfarsit doar ca sa ajung la fraza respectiva. Pe la 2 ani m-a lasat sa termin de citit povestea Scufita Rosie….pe care am citit-o cu sfintenie in fiecare seara pana pe la 3 ani. Abia atunci a descoperit ca poate n-ar fi rau sa incerce si altceva. Acum citim povestioare mici din niste carti care se numesc De ce? de la National Geografic. Nu vreau sa le fac reclama gratuita pentru cele maxim 50 de suflete ratacite pe aceasta pagina dar sunt foarte foarte faine. Le recomand cu drag.

Asa…deci…pasul 3…povestea de seara.

Pasul 4: Punem ceasul si ne mai jucam 10 minute…..in pat…cu orice. Are o imaginatie incredibila. Orice este trambulina, lansator de masinute, spalatorie, nava spatiala …depinde de cheful din seara respectiva.

Pasul 5: Dupa ce suna ceasul, il mai punem inca 10 minute dar nu ne jucam. Stam si bem cele 4 biberoane de lapte…in pat cu mami care aproape adoarme. I-am explicat ca poate 1l de lapte pe seara e cam mult, ca il doare burtica…sa nu mai zic ca crestem cota de piata la lapte de crestere pentru bebelusi ca na, suntem fidea unui singur brand. Am incercat cu altul…nu merge. Mi-a explicat la fel de ferm, citez „ Uite cum facem. Dai laptic pana la 10 ani. Cand o sa vina 10 ani o sa fiu mare si nu o sa mai am nevoie de laptic. Acum sunt mic, am nevoie de 4 laptici”. Mai poti sa zici ceva la asta? Nu prea…..

Pasul 6: Mami, in sfarsit pleaca….doar ca sa il aud cand ies pe usa: „10 minute cu becu aprins pe hol si usa deschisa va rog !!”. Da, sefu, s-a facut.

Dupa aceste ultime 10 minute adoarme in sfarsit. In zilele in care facem baie, la acesti pasi se mai adauga inca vreo 2 care persupun negociere sa intram in baie, negociere sa ne lase sa il spalam pe cap pentru ca vrea sa se spele singur, negociere sa iesim din baie inainte sa se increteasca complet, actiune care nu poate fi facuta decat dupa ce barcuta de la Ioan a dat vreo 50 de ture in cada si dupa ce a insirat toate literele pe pereti.

In seara asta citeam o poveste din acele carti cu De ce care se cheama De ce dorm noaptea. Scria acolo ca bebelusii dorm 14 – 18 ore pe zi, copii de 1 an vreo 14 si aia de 3 -5 ani vreo 10 – 13 ore etc. Curios, ma intreaba

– ..adultii cat dorm ca nu scrie aici. Cat dorm adultii?
– …depinde de adulti. Adultii care au copii dorm cat ii lasa copii sa doarma.

Ma gandeam in timp ce ii raspundeam ca tocmai am iesit din spital cu bebelus, sunt usor chiauna de somn si e deja 22:30 iar eu as vrea sa ma uit la un episod din Man in the High Castle, sa mananc ceva, sa gazez bebelusul care se pare ca trebuie gazat din 6 in 6 ore, scriu asta pe blog si la un moment dat as vrea sa si dorm inainte sa se trezeasca careva sa ceara mancare. Le-am facut pe toate fix in aceasta ordine. Sa ne intelegem, avem prioritati clar stabilite.

Apropo de asta, omul meu a fost extrem de simpatic azi, asa de Dragobete si m-a intrebat delicat: „De ce ti-e somn. Tu n-ai dormit in spital?” Siiiigur ca da. Am fost 3 zile la un fel de spa mai special in care din 6 in 6 ore venea cineva si facea fototerapie cu un bec in ochi si zbiera din usa ca e ora de gazat copilu. Copil care, supus si el la aceeasi fototerapie, deschidea niste ochi mari…prelungind procesul de gazat cu vreo ora. N-apucam sa inchid un ochi ca se trezea printul iar …de data asta sa ceara de mancare…urmand ca pe la 6 dimineata sa vina o alta doza de fototerapie. Sa stiti ca tratamentul functioneaza. Am un machiaj permanent de cearcane mov pe la ochi care garantat rezista vreo 2 saptamani. Si mi-a placut atat de mult gazatu de bebelusi ca am zis ca trebuie sa fac asta si acasa, tot asa, din 6 in 6 ore.

Deci….sa calculam…astia au unu aproape 4 ani si unu vreo 5 luni. Hmm….dormim in vreo 10 ani asa. Tot e bine. Inca nu suntem la pensie atunci.

(Adi, 3 ani si 10 luni; Stefan, 5 luni)

 

1 Comment

Add Yours

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.