Îmi aduc aminte serbările de pe vremea copilăriei mele. Se făceau la căminul cultural din sat, o sala mare, întunecată cu vreo 200 de locuri cel putin, în care era frig și curentul vâjâia prin toate geamurile crăpate. Adunau toți copiii din școală și din grădiniță, îi urcau pe scenă să facă frumos în fața unor oameni pe care nu îi cunoșteau, spre mândria părinților și a educatorilor. Cine avea timp sau dispoziție să asculte emoțiile unui copil care poate nu își dorea să participe la serbare, se emoționa să performeze în fața unei mulțimi sau nu a reușit să învețe poezia atât de bine încât să fie confortabil să fie pe scenă. Regula era sfântă: toți copiii fac frumos la serbare, altfel se supăra mama, tata, bunica sau educatoarea și nu mai vine Moș Crăciun. Brrrr!!! Nu îndrăznea nimeni să respire. Toată lumea se conforma acestei reguli fără să își pună întrebarea de ce facem aceste serbări? Pentru cine și cu ce scop?
Scopul serbărilor ar trebui să fie pe de o parte un eveniment distractiv, o petrecere pentru copii în care ei să se simtă bine și să se distreze iar pe de altă parte un mod de a-i obișnui să vorbească și să se exprime în public, un fel de early public speaking class. Orice facem cu și pentru copii, cu atât mai mult pentru preșcolari, ar trebui să aibă un singur scop final: creșterea lor ca viitori adulți încrezători și echilibrați. Un copil de 4 ani acum învață ce însemna exprimare publica, gestionarea emoțiilor, frica etc. Metoda clasica de a-i arunca in valuri că poate așa învață să înoate nu face decât să reprime niște sentimente pe care copilul nu știe cum să le gestioneze. Și mai târziu, îi vezi prin multinaționale că nu sunt în stare să scoată trei vorbe la o prezentare pentru care au muncit trei luni. Acum este vârsta când copiii învață ce înseamnă aceste emoții și cum să le gestioneze. Acum învață să aibă încredere în ei. Și ce e mai important, acum învață și li se dovedește că au lângă ei părinti care îi vor iubi și îi vor susține indiferent dacă spun sau nu poezia la serbare, care îi înțeleg și care se vor lupta pentru ca ei să fie fericiți.
Posed un taur cu personalitate care nu ar recunoaște nici picurat cu ceară ca ii e frică. Nu se blochează, dar fie refuză să participe și dacă îl obligi deranjează ora sau devine euforic și nu se poate concentra. Sunt semne că lucrurile nu merg pe calea cea bună. Dacă îl obligi în continuare să facă, se revoltă pe cu totul alte lucruri sau își schimba comportamentul general fără, aparent, nici o legătură cu serbarea.
Poate să recite toată serbarea de la cap la coada și dacă îl trezești la 3 dimineața dar nu în fața oamenilor. La el în pat recită toate cântecele și toate poeziile doar doar să nu vina somnul. A refuzat să participe la serbarea de Crăciun și ne-a rugat să spună poeziile de la mine din brațe. Am înțeles și am acceptat nevoia lui de confort. Creștem copii nu marionete care să facă frumos când le apeși pe buton. Am vorbit cu educatoarea care este o doamnă deschisă și a acceptat și a înțeles această nevoie. Fără nici o presiune au continuat repetițiile la care Adi a participat cu drag. După ce s-a simțit perfect confortabil și a simțit că are plasă de siguranță din partea tuturor, singur și de buna voie a spus ca își dorește să fie cu toți copiii.
A fost victoria lui, și-a depășit teama singur în condițiile în care a știut că are sprijin necondiționat. Mai venea din când în când la noi pentru o îmbrățișare sau un pupic. Avea nevoie să vadă că observăm că pentru el este o mare victorie și avea nevoie de încurajări să continue. S-a distrat teribil la serbare. I-a plăcut, a cântat, a dansat….s-a bucurat….și noi împreună cu el.
Serbarea este sărbătoarea lor, sărbătorirea muncii lor, iar noi, dragi părinți și bunici, suntem acolo ca să le aplaudam succesele, să ne bucurăm de bucuria lor. Cum ar putea să se bucure un copil care se blochează în fața unei mulțimi și care mai și trăiește cu frica că dacă nu a spus frumos poezia dezamăgește pe toată lumea și nu mai vine Moș Crăciun. Frica de vorbit în public se depășește prin cursuri de teatru și public speaking nu prin obligarea să performeze într-o serbare de grădiniță.
