Descoperă omu’ Uber cam la un secol după ce tot Bucureștiul îl folosește deja dar asta e o alta poveste. Copilul încântat că uite, ne arată pe GPS și știm care e culoarea mașinii și vine repede și ne duce unde trebuie! Yeeei….dacă comoara și prințișorul vieții mele este fericit toate merg strună. Ajungem și noi la timp unde trebuie iar eu nu mai trebuie să ascult lamentările unui ied săltăreț că de ce nu avem perna aici pe bordura asta unde așteptăm taxiul! 🙄.
Ce te faci însă, când domnul prinț, după o sesiune bună de vreo 2 ore de activități intense, descoperă că are și preferințe cromatice în ceea ce privește mașinile Uber. Am fost într-un hub plin de artiști….cred că de acolo s-a luat 🙄.
Deci….rețeta pentru o seară magică ar fi cam așa:
Se da un București aglomerat, luat prin surprindere de zăpadă în mijlocul lui decembrie. Se comandă un Uber, de către un copil săltăreț și distrat. Se da seama că același copil a pierdut-o pe PISI, o mață de plus care a stat luni de zile într-o lada dar acum, azi și în acest moment viața lui este complet și iremediabil distrusă dacă nu o găsim!. Se caută și se găsește PISI (în minea mea erau deja planuri de un drum în Ikea să luăm PISI nouă!!). Între timp Uber-ul vine și pleacă …așa că cotizăm cu 10 lei taxa de neprezentare.
Se cheamă alt Uber….tot de către copil. Dar surprizaaaaa…..acest Uber este negru și nu albastru!. Apocalypse Now!!! Nu e bun acest Uber negru … trebuie albastru…că nouă ne plac doar culorile albastru, roșu și verde și eu i-am spus că negru nu e culoare și lui îi plac culorile!! Veneam dintr-un loc plin de artiști…s-a luat sigur! Și … cine naiba m-a pus să îi explic paleta de culori?!!
Proteste, urlete, țipete până acasă. Acasă dăm de un bunic, fost soldat de cariera, care ne întâmpină călduros cu deja celebrul șlagăr „ Adi, ești băiat mare! Băieții nu plâng! E rușine să plângi! Crezi că toată lumea iți caută în coarne?! N-o să ajungi bine în viată dacă plângi așa din toate prostiile”. N-avea nici cea mai vagă idee de ce plângea, ce s-a întâmplat dar nici nu l-a interesat !! La fel cum nu l-a interesat nici că ăsta are 4 ani și până să fie problema de „ajuns bine în viată” ar trebui să mai treacă vreo 20 cel puțin. Cum om fi ajuns noi oameni sănătoși la cap cu educația asta tradițională românească nu știu?! Da, și asta e o alta poveste.
Totuși, cum calmăm pisica?! Îmi venea să îi dau o suzeta si să îl bag în pat da…are deja 4 ani jumate. Câteva tehnici învățate de-a lungul timpului în momente cruciale:
- Keep your shit together!
Un tantrum este întotdeauna o luptă a nervilor … câștigă ăla care nu cedează. Și….surprinzător, un țânc de 4 ani care doarme 13 -14 ore pe zi are mintea odihnită. Ori iți aduni toți creierii și îi arunci în luptă calm și rațional ori te lași de meserie că deja a câștigat. Și dacă acum se lamentează pentru că Uber-ul e negru, în adolescență l-ai scăpat din mână. Și, cu cât te vede că iți pierzi răbdarea, cu atât va câștiga teritoriu. Limitele se impun prin respect reciproc iar respectul se câștigă. E foarte dificil pentru un copil, care abia acum învață să își controleze emoțiile, să respecte un părinte isteric.
- Validează-i starea și nu acțiunile și explică situația în termeni cu care el poate să relaționeze
Înțeleg, ești supărat pentru că preferai să mergi într-o mașină albastră. Știu cat de mult iți place albastrul, știu că este culoarea ta preferată. Dar uite, Batman are mașină neagră. Cei de la Uber s-au gândit că poate ți-ar plăcea să mergi în mașina lui Batman!
Fiecare pasare pe limba ei moare! Este imposibil pentru un copil să înțeleagă limbajul unui adult. Nu are cum, nu are aceleași experiențe. El știe personaje din povesti, prieteni de la grădiniță și desene animate. De cele mai multe ori nici el nu înțelege de ce a reacționat așa. Dacă reușești să îi explici ce s-a întâmplat în temeni pe care el să îi înțeleagă ai câștigat bătălia.
- Stabilește obiective
Ce vrei să obții? Vrei să nu mai plângă si să înceteze acest circ acum? Sau mai bine…vrei să învețe ceva din asta si să gestioneze mai bine o situație similară pe viitor? Să nu uităm totuși că părinții au obligația morală de a crește adulți responsabili și cu picioarele pe pământ. Ăștia, deși așa pare, nu vor fi copii etern. Să nu mai plângă e ușor: hai du-te la desne și calmează-te. Uite, ia și un kinder să iți treacă supărarea. La 4 ani merge, la 14 ani acel kinder s-ar putea să se transforme într-un Iphone ultimul răcnet. Dată viitoare s-ar putea să repete scena. Hai mai bine să stabilim un alt obiectiv, pe termen lung.
Dintr-o chestie banală i-am explicat ce e ăla compromis în viată și că uneori trebuie să acceptăm și lucruri care nu ne plac.
„ Uite, știu că iți place culoarea albastră. Dar la fel de mult iți place si să ajungem la timp la petrecere și la ateliere. Ca să putem face asta, trebuie să acceptăm ce mașină ne trimite Uber. Nu putem alege culoarea deși ne-am dori asta. Asta se numește un compromis dar marele câștig este că ajungem la timp la distracție”.
- Oferă-i alternative pe care să le poată accepta fără să te abați de la scopul final
Nu vreau mașină neagră! Vreau să dezinstalam Uber si să nu mai folosim niciodată niciodată niciodată chiar dacă nu mai ajungem la timp la nici o distracție.
V-am spus că posed un taur cu personalitate!. O ține langa până îi trece!.
Auzi, da, în mașină, în interior iți place. Și, iți place să te uiți pe GPS. Dacă nu-ți place culoarea, iți propun să iți pui căciula pe ochi când vine mașina să nu o vezi și ți-o dai jos în interior.
În orice criza există alternative, soluții posibile. Cheia e să ai tot capuțul la purtător în acel moment. Și dacă nu-l ai, să găsești unu prin preajma repede. Am auzit că soții au în general mintea odihnită, astia dorm nopțile!
- Oferă-i un mediu în care să se poată exprimă liber!
Așa, și…dacă urlă și se tăvălește pe jos ce?! Ia spuneți drept, în câte dimineți nu ați vrut să dați vreun coleg cu capu’ de birou pentru că sorbea prea tare din cafeaua aia sau bătea prea cu foc în tastatură?! Dar ne abținem că na…suntem oameni educați cu toții.
Frustrări, emoții reprimate, furie neînțeleasă … toate duc la dezechilibre emoționale cu consecințe majore mai târziu. Dacă nici acum, acasă, cu mami și tati nu se poate exprima așa cum simte…atunci când? Unde? Cu cine? Unde altundeva este mai confortabil să învețe să își gestioneze furia și emoțiile puternice decât în brațe la părinți care îi oferă iubire necondiționată?!
Concluzia a fost totuși că și negru îi place și că nu vrea să pierdem distracțiile așa că…acceptăm ce mașini ne trimit oamenii aia!
După un astfel de spectacol, toată lumea merită o pauza să ne așezăm nervii la loc. Unu la desene altu la un ceai de tei și echinaceea în bucătărie. E vital pentru toată lumea un pic de spațiu personal!
P.S. Dragă Uber, totuși, așa pentru liniștea noastră, vrei te rog să nu ne mai trimiți mașini negre?!
