Parinti si modele

Într-o jumătate de ora de stat în parc cu un copil reușești să obsevi cel puțin vreo 5 tipuri de părinți și modele de educație care, mai târziu, duc la tipuri de adulți mai mult sau mai puțin adaptabili la viața cotidiană.

  1. Părinți vultur

Cald, soare, frumos…loc de joacă în parc cu tubulaturi mari și multe și interconectate și topogane în spirală, tot cu tuburi. O fetiță de vreo 7 -8 ani intră veselă într-unul dintre tuburi, cel mai mic, în timp ce mama ei de jos deja s-a panicat că nu o mai vede. O strigă și fetița nu îi răspunde…evident că nu îi răspunde, nu mai e acolo…a înaintat într-un alt tub și a coborât pe un topogan. NU o aude pe mama ei. Panicată, mama o vede și o smucește de mâna strigând la ea “ Plecăm acasă dacă nu îmi răspunzi când te strig. Vreau să te văd în permanentă”. Fetița se supară, intră din nou în spațiul de joacă dar nu mai are același entuziasm. La fiecare 30 de secunde mama o strigă … fetița răspunde … dar nici nu se mai îndepărtează de locul unde a intrat. După vreo 5 minute vrea să plece…și mama se enervează “Ai zis că vrei în parc. Acum de ce vrei să pleci? Te-am adus în parc să te joci!”.

Cum o putea oare să se joace dacă cineva o strigă tot timpul și se așteaptă să îi și răspundă. Dacă ți-ai adus copilu la un astfel de loc de joacă ți-o asumi că, odată intrat acolo, îl mai vezi când vrea apă sau ceva de mâncare.

  1. Părinți legați de telefon, tabletă etc

Au ieșit cu copilul în parc, i-au dat drumul la locul de joacă și gata, responsabilitatea lor s-a terminat aici. E o ocazie bună să butoneze telefonul în liniște … că doar copilul e ocupat, se joacă. Așa, e, se joacă, e ocupat. Dar, din 10 în 10 minute copilul strigă: mamii, uite ce fac? Mamii, uite, mă dau pe topoganul mareee, uite-mă!! Nevoia de a fi priviți, de a fi urmăriți în acțiunile lor este primară, cam la fel că nevoia de apă și hrană. Nu e suficient că i-ai adus în parc dacă nu simt că ești parte din experiența lor. Vor crește repede și atunci această nevoie va dispărea dar nesatisfacerea ei în copilărie poate avea consecințe la maturitate. În plus, poate duce la comportament agresiv față de alți copii pentru a atrage atenția sau la frustrări acumulate care explodează în cele mai nepotrivite momente.

  1. Părinți superprotectivi

Nici un părinte sănătos la cap nu și-ar dori ca copilul lui să pățească ceva. De aici până a-i limita experiențele și a-l ține în glob de cristal ar trebui să fie cale lungă. Un băiețel de 7 -8 ani venit în parc cu mama lui cere să se urce pe topoganul mare. Mama, evident….”Nuuuu, nu te dai pe ăla, e prea mare pentru tine”. Replica a fost bună “Dar, copiii mai mici de ce se dau? Pentru ei nu e prea mare?”. Nu mai știu continuarea, au plecat la un loc de joacă alturat, potrivit pentru vârste 3 -5 ani. I-am văzut privirea băiețelului în depărtare, în timp ce se uită cu jind la copiii care se dădeau pe topoganele mari. N-a înțeles de ce nu are voie.

Un grup de fetițe de vreo 2 -3 ani maxim se distrau de minune dându-se cu motocicletele de plastic pe o vale. Una din ele a căzut, a mârâit un pic, apoi și-a luat motocicleta și s-a dat din nou. Un băiețel de vreo 5 ani vrea să facă și el același lucru. Mama lui însă, e de altă părere și strigă puternic la el: Tu nu ai voie acolo! Nu te dai cu bicicletă pe acolo că e periculos. Știi că ai căzut săptămâna trcuta de pe ea! N-am chef să îți rupi ceva că n-am timp să umblu cu tine pe la spital”. Deci, problema mamei este că e prea ocupată ca să umble cu ăla pe la spital? Cu siguranță copilul nu își mai aduce aminte că a căzut de pe bicicletă săptămâna trecută că altfel nu s-ar fi urcat din nou pe ea și, dacă își aduce aminte și nu îi pasă, de ce oare simt părinții nevoia să îi aducă aminte? Aceeași privire în gol, plină de dezamăgire, am putut vedea și pe față acestui băiețel în timp ce și-a abandonat bicicleta și s-a așezat la rând să se dea pe un topogan de bebeluși.

Sigur, ne dorim cu toții să fie în siguranță, să rămână sănătoși cu noi cât mai mult timp dar, cum ar putea oare să devină adulți responsabili și capabili să ia decizii pentru ei dacă nu îi lăsăm să ia decizia singuri dacă se pot sau nu să se dea pe un topogan. Dacă le va fi frică, cu siguranță nu se vor urca. Nu simte nimeni nici o placere în a face o activitate tremurând de frică.

  1. Tough love

În Parc Aventura, pe un traseu de copii 7 – 10 ani, un baietel și uită la tatăl lui plângând încet:

–          Mi-e frică tati! Vreau jos!

Tatăl foarte autoritar

–          Nu te mai smiorcăi și hai mai repede!

–          Dar mi-e frică!

–          Dacă ești bolovan!. Am înțeles, ți-e frică, altceva? Zi-mi ceva nou, asta zici de când te-ai urcat. Nu te mai smiorcăi și hai mai repede, n-auzi?!

Oare, părinții ăia și-au adus copilul ca să se distreze într-un parc sau planul lor era să îl traumatizeze pe viață și să pună poze pe facebook mândri că uite, fi-su s-a dat pe lanțuri? O fi fost vreun concurs pe care trebuia să îl câștige acel băiețel dacă termină traseul ăla?? Și dacă se dădea jos și nu termină traseul ce s-ar fi întâmplat? Eu zic că în afară de faptul că și-a pierdut orice urmă de încredere în persoana care ar fi trebui să îi fie sprijin în momentul ăla și a rămas cu o dezamăgire eterna, nu au rezolvat nimic.

  1. Părinți sanitari

Este categoria de părinți care mă enervează cel mai mult. Sunt aia care umblă cu șervețele și dezinfectanți după ei și șterg fiecare topogan și leagăn să nu fie urmă de murdărie, să nu cumva să își murdărească prințul / prințesă hăinuțele. Țipă la copii să nu între în nisip, să nu alerge să nu cadă că se murdăresc, să nu se joace cu bețe, frunze, pietre pentru că sunt murdare, să nu calce prin bălți etc. De ce i-o fi adus în parc? O fi vreo parada a modei de copii în care trebuie să fie toți cu haine impaculate prin parcuri și nu știam eu?  În plus, acum există haine, softshells, salopete, chestii de ploaie, vânt, noroi etc….Există soluții și pentru bălți și pentru frunze și pentru orice. Și în plus, există mașini de spălat. De ce o fi mai important să îi aduci acasă cu haine curate decât să se distreze copilul, nu înțeleg.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *