Despre curaj

…sau cum sa crestem adulti increzatori

Discutie de seara aparent banala …sau cum iti dai seama cat de usor este sa stivesti increderea in sine a unui copil….

– Puiu, ai fost foarte foarte curajos azi la doctor. Mami este foarte mandra de tine. Esti baietelul meu curajos pe care il iubesc mult mult de tot.
– Da…..cand face cip cip (recoltare de sange pt analize) la mana….pang…si nu mai este culajos si nu mai ubesti….

…..intr-o secunda s-au activat toate mecanismele de panica si toate rotitele. Acu-i acu…orice cuvant gresit cara dupa el o perceptie gresita. Aveti impresia probabil ca vor uita ce le ziceti…ca sunt mici …ca poate nu conteaza. Probabil ca vor uita cuvintele dar nu vor uita ce au simtit. Si usor usor se cladeste ceva…depinde ce…

Mi-ar fi placut sa ii explic ca a fi curajos nu inseamna ca nu plangi cand te doare, ca nu ti-e frica ….dar m-a blocat. Vroiam mai degraba sa inteleaga iubirea neconditionata decat ce inseamna curajul. Asta poate fi lectie pentru o alta zi.

I-am zis…

– Puiu, mami te iubeste oricum, chiar daca plangi. E normal sa plangi pt ca te doare dar mami este mandra de tine ca mergi sa faci cip cip cip desi stii ca te doare.

Sper sa fi reusit…m-a luat in brate si l-a pupat pe bebe mic…so…cred ca suntem safe.

(Adi, aproape 3 ani)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.