Copil in fata unui chiosc cu jucarii intr-o stare de….Je veux le bonobon…..d-ala de-ti venea sa ii tragi una cu tot parentingul modern pe care te straduiesti sa il aplici.
– VREAU AIAAAAAA!…aratand spre….whatever o fi aia….
– Adi, ai multe jucarii acasa. Abia ti-am luat jucarii noi. Nu mai putem sa luam altele.
– NU AVEEEEM. AVEM PUTINE. TU DAT JUCARII LA ALTI COPII … (corect…tocmai ii donasem un sac de jucarii cu acordul si binecuvantarea dumnealui)
– Da Adi, le-am dat impreuna si am ales DOAR jucariile cu care nu te mai joci.
– VREAU AIAAAAA…..AIA NU AVEM ACASAAA….AVEM PUTINE JUCARII…VREAU MULTEEEE…VREAU AIAAA…SI LIFT..SI CATELUSI…
– Adi, nu iti putem lua jucarii in fiecare zi. Avem multe acasa…
…urmeaza o serie de proteste, tranteli pe jos, campat in fata chioscului in mijlocul trotuarului….circ…
Dupa ce s-au mai calmat spiritele ii zic..
– Uite Adi, putem sa iti luam o jucarie noua o data pe luna. O data pe luna mergem in Jumbo si luam ceva nou.
– Nu vreau o data pe lunaaaa.. Vreau o data pe soare!!!!
….aaaaa…..aaaaaa…..aaaaa….
Desprind copilul cu greu de acel chiosc de jucarii si pornim spre casa.
Aproape de casa…
– Mami, acu e noapte?
– E seara puiu, mai avem timp sa ne jucam (gandindu-ma ca uite ii fac o bucurie copilului ca ma joc cu el si nu il bag direct la somn, desi tentatia era foarte mare)
– Ba nu….e noapte! Si noaptea e luna. O sa iasa luna ….si ….luam jucarii. O data pe luna luam jucarii…si aia…si liftu….de la chiosc.
aaaaaa…….aaaaaaa……
Regula a functionat. Dupa inca vreo 2 -3 scene din astea a invatat ce inseamna o data pe luna si nu o data pe soare. Problema e….la astia adulti.
Culmea parenting-ului: ai facut copilul sa inteleaga ca primeste o jucarie pe luna intr-o anumita limita de pret si sa fie ok cu asta dar, i-ai cumparat o masinuta si iti place atat de mult incat e pacat sa nu ii iei toata seria, stiind cat de mult s-ar bucura si el!!
(Adi, 3 ani si 3 luni)