– Telefon…
– Nu, puiu, nu putem sa stam pe telefon toata ziua, ne stricam ochisorii, ai stat azi pe telefon.
– Telefon, daca vei…10 minute…(aratandu-mi degetelele sa numar minutele)
– Nu puiu,…ai stat azi. Hai sa ne jucam cu altceva. Iti strici ochisorii!
– Telefon
– Pui….ti-am zis nu.
– Telefon … (la fel de calm si fara nici un fel de istericale)
– Nu
– Telefon
– NU
– Telefon
– NU
….a se continua acest dialog inca de 20 de ori fara istericale, fara crize…
– Telefon
– Pui…iti dam telefonul cand te plictisesti. Hai sa ne jucam cu magnetii
….dupa 5 minute de jucat cu magnetii…
– M-am plictisit….acum da telefon.
– Pui…cand sunt mami si tati acasa, nu ne jucam cu telefonul. Ne jucam cu mami si cu tati
– Tati e la serviciu. Doar mami e acasa. Telefon!
…damn…si mai zic ca fac comunicare. Ar fi trebuit sa stiu sa folosesc prepozitia corecta …. Cand o sa ma plictisesc de job, ma duc sa negociez cu teroristii…pare mai usor.
Evident ca a primit telefonul ca recompensa pentru cum a negociat.
(Adi, 2 ani si 8 luni)